Isuse, nu lăsa mândria să stăpânească peste mine,
Să-mi îngrădească libertatea, și frumusețea să-mi umbrească,
Stârpește cu desăvârșire sămânța-acestui mărăcine
Din viața mea, ca niciodată să nu mai poată să-ncolțească.

În schimb, pe-a sufletului glie, te rog, plantează-mi umilință,
O floare rară, care crește sub soarele neprihănirii;
Mireasma ei, întotdeauna, pe-altarul de recunoștință
Să-mi însoțească închinarea, ca o ofrandă a iubirii.